Identitate, speranță și schimbare
Guide book >> Romanian PathGain Miruna Maria
CNB, XIF
Identitatea începe o data cu noi, o dată ce ne dezvoltăm și construim un set de valori. Este
ceva ce începe de când suntem mici de fapt. De când facem alegeri precum grupul de prieteni
cu care ne jucăm v-ați ascunselea, pana cand ne alegem facultatea pe care dorim sa o urmam,
dar identitatea nu este ceva permanent, aceasta reprezinta niste valori, în care o data ce nu ne
mai regasim, avem opțiunea de a le schimba. Totusi, deși poate fi modificata ușor, aceasta
reprezintă un pas vital în afirmarea noastră și trebuie să fim conștienți de faptul că modul în
care îți exprimi identitatea este strâns legată atât de experiența umană cât și de idealurile
personale sau chiar și politicile pe care le susținem.
Marea majoritate a valorilor în care te încrezi, încep cu anumite motive. Poate ceva personal
care te-a marcat, sau poate o lecție care te-a făcut să realizezi faptul că, la final de zi suntem
toți oameni care respiră același aer și care ar trebui să aibe aceleași oportunități. Astfel de
declanșatoare te aduc la întrebări vitale precum:,,De ce ea trebuie să fie o soție și o mamă, la
aceeași vârstă la care eu nici nu știu ce îmi doresc de la viitor? De ce este el judecat din cauza
locului în care s-a nascut? Nu e ca și cum alegem unde ne naștem.”.
Câteodata, din punct de vedere al tinerilor, devine înfricoșător să vedem toată
responsabilitatea generațiilor trecute, pe umerii noștri, când ne uităm la viitorul care ne este
zis, că trebuie sa fie construit de noi, regresează mai mult decât se dezvoltă și totul devine și
mai bizar, când vedem tineri de vârsta noastră care au aspirații duse în extremă. Însă, un lucru
este cert, nicio schimbare nu a venit prin tăcere, este important să ne aducem aminte că
subiectele delicate nu trebuie să nu fie abordate, ba din contra trebuie adresate, delicat,
trebuie să ne aducem aminte că vocea noastră poate schimba viitorul, apropiat sau chiar și
depărtat și trebuie să ne aducem aminte că la final de zi, suntem toți oameni sub același cer,
care respiră același aer și care avem nevoie de empatie și dragoste.
Identity, hope and change
We start developing an identity once we acquire a set of personal values. Actually, this
development starts during our childhood. Ever since we start choosing the group of friends we
want to play hide and seek with, until we choose the university we would like to attend, however
identity is not something permanent, it represents values, that if we start not believing in
anymore, we are allowed to change the said values. Nevertheless, even if it is easily
changeable, it represents a vital step in confirming ourselves, and we have to be aware of the
fact that the way we express our identity, is closely related to our unique human experience,
precisely our personal ideals or even the policies we choose to support.
Most of the values you start believing in, begin because of various motives. Maybe a personal
experience had marked you into believing in them, or a certain lesson taught in school made
you realise that at the end of the day, we’re all humans who breathe the same air, and should be
given the same opportunities. This sort of triggers, bring us to vital questions we must ask
ourselves, such as: “If we are the same age, why is she demanded to become a mother, whilst I
don’t know what I want from my future? Why is he judged due to the place he was born in? It’s
not like we can choose where we want to be born.”.
Sometimes, as teenagers, it becomes frightening to feel the whole responsibility of the past
generations, carried on our shoulders whilst we see that the future that is demanded to be built
by us, regresses more than it evolves, and everything becomes more bizarre when we see
people of our age that believe in extremist aspirations. Yet, one thing is for certain, change
doesn’t come from silence, we must remind ourselves that delicate topics are not supposed to
not be talked about, they must be brought up and talked about, delicately, furthermore, we must
also remind ourselves that our voice can change the near and the distant future, and last but not
least, we must remind ourselves that at the end of the day, we’re all humans under the same
sky, that breathe the same air and that have the indispensable need of empathy and love.